„Sufletul care poate vorbi prin ochi, poate saruta cu o privire!”

Se spune sa marea iubire nu se uita niciodata. O intalnire impresionanta a avut loc intre doi fosti iubiti dupa ce nu s-au vazut timp de 30 de ani. In anul 1988, o artista din Serbia, Marina Abramovic a decis  sa se desparta de iubitul ei Uwe Laysispenom. Despartirea lor a fost una iesita din comun. Cei doi s-au indreptat spre partile opuse ale Marelui Zid Chinezesc, astfel mergand unul spre celalalt. In momentul in care s-au intalnit, cei doi s-au imbratisat si si-au spus la revedere pentru toata viata. De atunci cei doi nu s-au mai intalnit niciodata, diparand unul din viata celuilat.

Dar asa cum viata ne uimeste pe zi ce trece, in 2010, Marina Abramovic a organizat un spectacol de arta, care a avut loc la Muzeul de Arta Moderna din New York. Astfel, artista din Serbia trebuia sa faca schimb de priviri timp de un minut cu orice vizitator care se aseza in fata ei. De-a lungul intregilor filmari, Marina s-a uitat in ochii a peste 1500 de oameni, insa momentul cu adevarat emotionant s-a petrecut in momentul in care in fata ei a luat loc barbatul care i-a fost iubit in urma cu 30 de ani. In momentul in care Marina l-a vazut, aceasta a schitat un zambet, dupa care a inceput sa lacrimeze. Astfel, o intalnire impresionanta avea sa ii impresioneze pe cei din jur, deorece acestia si-au strans mainile, iar tacerea lor spunea totul.

Sursa : jurnalista.net

 

Poemul de joi

Trufe și Aguride

Un poem de Florina Sanda Cojocaru.

Provincială, din volumul “Vise de scrum”

Mă-ntrebi, femeie, cum e fără tine în târgul ruginit de aşteptare.

Sunt obosit, aş vrea să-mi fie bine, să pot uita, căci vreau a ta plecare.

Mai sunt nebuni ce văd Apocalipse, mai sunt mofluzi în birtul de alături

Şi babe speriate de eclipse şi boschetari sub cariate pături….

Mă-ntrebi, femeie, cum e fără tine, cum îmi mai merge, de parcă ţi-ar păsa…

Un telefon să-ţi facă ţie bine, s-arăţi că poţi să treci peste iubirea mea.

Şi uite, mâzgâlesc în mare artă pe geamul afumat făptura ta.

Mai scriu cuvinte ca din întâmplare. O fi vreo poezie sau… ceva.

Zavistii zăbovesc în târgu-n care norocul a murit demult, demult

Şi-n birtul plin din cap până-n picioare poveşti stâlcite de alcool ascult.

Fluier a gol, zăpezile-s murdare şi străzile sunt oarecum, pustii

De nu le numeri ciorile sub…

Vezi articol original 295 de cuvinte mai mult