Trufe și Aguride

Un poem de Florina Sanda Cojocaru.

Provincială, din volumul “Vise de scrum”

Mă-ntrebi, femeie, cum e fără tine în târgul ruginit de aşteptare.

Sunt obosit, aş vrea să-mi fie bine, să pot uita, căci vreau a ta plecare.

Mai sunt nebuni ce văd Apocalipse, mai sunt mofluzi în birtul de alături

Şi babe speriate de eclipse şi boschetari sub cariate pături….

Mă-ntrebi, femeie, cum e fără tine, cum îmi mai merge, de parcă ţi-ar păsa…

Un telefon să-ţi facă ţie bine, s-arăţi că poţi să treci peste iubirea mea.

Şi uite, mâzgâlesc în mare artă pe geamul afumat făptura ta.

Mai scriu cuvinte ca din întâmplare. O fi vreo poezie sau… ceva.

Zavistii zăbovesc în târgu-n care norocul a murit demult, demult

Şi-n birtul plin din cap până-n picioare poveşti stâlcite de alcool ascult.

Fluier a gol, zăpezile-s murdare şi străzile sunt oarecum, pustii

De nu le numeri ciorile sub…

Vezi articol original 295 de cuvinte mai mult

Anunțuri