Cum am distrus iubirea dintre noi…

Lacrimile ce-mi curg mă ajută să văd prin ceață totul. Nu-i prima oară când simt că tot ce ating e sortit eșecului.

Nu-i prima dată când simt că nu mai pot sau când mă întreb -Câte lacrimi mai trebuie să vărs, De ce? sau Unde am greșit?

Azi n-am să mai fac asta! Pentru că știu prea bine. Știu de ce am ajuns să simt că nu mă mai dorești. Nu te condamn și nu te judec. Vina-i numai la mine. Ai avut dreptate. Ai fost o carte deschisă pentru mine. O carte ce o citeam filă cu filă, parcă prea repede. Era dorința de- a te cunoaște, de-a te descoperi pe tine. M-ai ajutat enorm atunci. Îmi pare rău că s-a ajuns aici. Atunci îmi era frică mie să mă las purtată de val. Îmi era frică să-ți spuncă te iubesc. Îmi era teamă de dorința ta și curajul tău de-a urca împreună în același tren. Era prea devreme pentru mine să călătoresc din nou. Mi-ai dat tot ce până atunci visam. Mi-ai dat putere, fericire, dragoste și prietenie.

Îmi amintesc acum de acele clipe. Când doi, am devenit unu, când mintea mea se întâlnea cu a ta la unison. Când am simțit că ești al meu și eu numai a ta. A fost un vis. Mi-au dat lacrimile atunci. Ne priveam în ochi și ne citeam iubirea. Simțeam amândoi cum devenin un întreg. Era dorință pură de dăruire. Vroiam să oprim timpul în loc. Să nu se termine niciodată.

Acum vreau să dau timpul înapoi. Mi-e dor de tine. Mi-e dor de noi. Mi-e dor să te simt așa cum te simțeam atunci. Mi-e dor să mă dăruiesc ție și să devenim iar unu. Mi-e dor de tot ce erai atunci și de tot că mă făceai să simt. Azi nu îmi mai e frică. Azi strig că te iubesc!

Doamne, ce proastă am fost și-n ce te-am transformat. Te-am făcut din înger demon. Ți-am distrus fericirea din jur. Ți-am transformat viața într-un coșmar. Ți-ai părăsit casa pentru iubirea noastră și acum vrei să te întorci înapoi. Îmi pare rău. Regret că mi-a fost frică, că n-am crezut deajuns în tine și în noi. Îmi pare rău că n-am spus asta mai des. Că nu ți-am mulțumit pentru ceea ce mi-ai dăruit. Îmi pare rău că n-am știut să apreciez iubirea ta, curajul și încrederea.

Îmi pare rău că am permis în ultimul timp, ca momentele intime dintre noi să se transforme în sex, în nevoie, în dorința de a face asta. Îmi pare rău că n-am accentuat mai des dorința de dăruire totală, suflet și mai apoi trup.

E vina mea!

Sunt mândră de tine și de faptul că îmi urmezi sfatul: „Să nu lasi nicodată pe nimeni să te calce în picioare. Pe nimeni! Nici chiar pe mine!” Da. Asta te-am sfătuit. Și îmi pare bine că am facut-o. Îmi pare bine că am fost sinceră cu tine și am să mai fiu.

Îmi amintesc acum de vorbele tale, după seara în care a plouat. „A fost un vis!”

Așa a fost relația noastră. Un vis frumos care în timp s-a transformat în coșmar. Mă întreb dacă putem face ceva să-i punem punct și să trăim realitatea. Nu vreau nici vise frumoase, nici coșmare. Vreau să trăim și să ne bucurăm de viață.

Aseară m-am simțit că o cârpă. Zilele trecute îți mărturiseam că mi-e dor să te simt, că te doresc. Nu te condamn deloc. Știu că-s singura vinovată că s-a ajuns aici. Am ajuns să nu mai vreau nimic de la tine, decât sinceritate. Oricât de cruntă ar fi ea, am să o suport. E adevărat! Ți-am spus că dacă vrei să mă distrugi nu trebuie decât să încetezi să mă mai iubești.

Untitled

I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să te iubesc, să am încredere în tine și să sper, să lupt pentru noi. Mi-a dat toate astea. Mi-a dat ce i-am cerut. Iar dacă mi-a dat prea târziu nu-i vina lui, ci e a mea,  POATE i-am cerut asta prea târziu. El mi-a dat-o, el mi-o va și lua, când și cum o să considere el de cuviință. Eu am să-i cer de-acum doar putere să merg înainte.

 

P.S. Mi-e dor să simt că prezența mea în viața ta, te face mai bun.

 

 

Anunțuri