Modul în care se nasc subiectele despre care ajung să scriu este ciudat. Știm cu toții, cei care scriem într-un loc sau altul, că muza inspirativă vine de nicaieri. Uneori de unde nici nu ne așteptăm, sau de unde ne așteptăm mai puțin. Nu vreau să fiu catalogată ca fiind o femeie rănită în orgoliu sau una cu un oarecare grad de ură spre mascilinitate. Îmi scriu gândurile de moment atunci când beculețul căpușorului meu se aprinde. Acum nu vreau să se înteleagă că se aprinde mai rar, dată fiind lipsa articolelor in acest loc. Scriu zilnic, dar o fac pentru ochii mei. Asta contează mai puțin, e irelevant atâta timp cât nu e expus.

Imi asum responsabilitatea pentru ceea ce scriu și imi accept criticile în aceași măsură în care accept aprobarile. Nu vreau să mă fac că nu văd. Am scris atât de multe articole legate de bărbați și de modul în care am ajuns eu să-i înteleg. Unele i-au ridicat în slăvi, altele i-au coborât. Și asta pentru că așa am simtit în acele momente, că asta am de spus. Nu că ar interesa pe cineva în mod special părerea mea, ci pentru că așa am simțit. Nu că cineva ar avea sau nu, ceva de învațat din toate. Nu caut subiecte care să atragă cititori. Nu …

stilou-1

Cu siguranță o să se mai nască și alte subiecte legate ei. Cu siguranță o să apară comenturi pro și contra. Dar până la urmă de aia suntem aici. Să scriem ceea ce mintea, simțirile, sufletul, rațiunea, dorința ne dictează.  Și toate astea cu o singură condiție. Să vrei să iți impărtășesti acele gânduri de moment sau experiențe cu alții.

P.S. Ascult fiecare șoaptă din mine.

Anunțuri