Am ajuns  aici….

De ce să îmi doresc să părăsesc această lume minunată, când sunt sanatoasă și am un copil minunat. De ce să nu fiu aici lângă el când are atât de mare nevoie de mine. De ce să renunț eu la șansa pe care viața însăși mi-o dă. De ce am ajuns să-l rog pe Dumnezeu să mă ducă de aici. Nu mai rezist. Nu mai găsesc în mine forța de a lupta cu toate celelalte. Mi-am pierdut credința-n mine și-am pierdut și bucuria de a mă trezi. M-au lovit exact în suflet atât de multe întrebări și asta a făcut să omori tu însuți bucata ta din mine. Am ajuns la capătul puterilor, nu doar din dragoste dar și din neajuns, din tot.

N-am cui să-mi plâng durerea. Sunt singură pe lume. Sau poate nu! Sunt eu, singurătatea mea, lipsa unui cămin, frica de-a ajunge-n stradă, frica de depresie, teama de mâine. Nu mai am lacrimi să plâng, le-am epuizat pe toate, chiar și pe cele destinate momentelor frumoase. Nu îmi găsesc puterea să ridic capul și să spun că pot….. Chiar nu mai pot !

Îmi pare nespus de rău că am ajuns aici ….

Neaua v-a astupa durerea, ca și cum, nimic nu  s-a întâmplat.

sad_033

Anunțuri