Mi-a fost zis în ultima vreme, din ce în ce mai des, că nu știu să spun: multumesc, îmi pare rău sau iartă-mă !

Poate așa este sau poate gândesc diferit de celelalte persoane cu care a interacționt persoana care îmi spune în mod repetat asta. Cred că toată lumea a auzit măcar o dată expresia ”Plin mi-e podul de mulțam!”, și mie mi-e plin! Dar asta nu înseamnă că sunt o necioplită și o idioată care nu știe ce înseamnă politețe. Da, știu să zic Mulțumesc, și consider că folosesc expresia la proporțiile reale. Mulțumesc vânzătoarei de a magazinul din colțul blocului. Mulțumesc femeii de la piață de la care tocmai am cumpărat flori. Mulțumesc prietenilor mei când ieșim în oraș și achită ei nota de plată. Mulțumesc domnului care mă ajută să schimb roata la mașină. Mulțumesc tuturor oamenilor cu care intru în contact, dacă împrejurarea o cere. În aceași măsură îmi exprim și regretele când este cazul.

Nu îți mulțumesc ție. Cel langă care am dormit, cel lângă care am visat și am planificat, cel care m-a făcut să râd dar să și râd.
Așa gândesc eu! Suntem sau am fost, prea apropiați să te răsplătesc cu o simplă vorbă. Ție nu am de ce să-ți mulțumesc.Pe tine trebuie să te fac să simți toate astea. Ți-am mulțumit prin fapte. Ți-am arătat și te-am făcut să simți că îmi pare rău. Așa cum nu ți-am spus niciodată ”te iubesc” așa nu spun nici mulțumesc. Le-ai văzut. Îmi citeai uneori privirea mai bine decât îmi ascultam eu sufletul. Ai văzut, ai simțit, și cu toate astea așteptai vorbe. Te-ai întrebat!?  Era mai bine să spun ceea ce vrei tu să auzi, dar să nu simți dincolo de cuvinte?  Nu-s necioplită, nu-s needucată, doar gândesc diferit. 

P.S. Sunt un om dificil. Complicat prin simplitate.

 

Anunțuri