E ”sănătos” să suferi după o despărțire, pentru că nu putem să ne ascundem de sentimente.

Țin minte și acum acel moment în care te-am rugat să nu te schimbi, să rămâi tot TU. Acel tu pe care l-am sărutat cu patimă. Acel tu pe care-l evitam în serile de vară. Îți mai aduci aminte ? Când te-am rugat să nu stai pe aceași bancă cu mine că nu răspund de faptele mele. De ăla m-am îndrăgostit! Nu de tine care ești azi. Bucuria lucrurilor mărunte ne-a adus împreună. Lipsa lor se pare că ne desparte.

A existat o temere nefondată! Ai trăit cu frica că ne vom despărți. Poate acest sentiment de teamă este rodul cuvintelor tale ” Nici acum nu cred că ai vorbit serios când…” sau poate a apărut din instinctul de a conserva ceea ce ne face fericiți. Personal consider că, odată cu apariția sentimentului de teamă, jumătate din relația de cuplu a fost ratată.

Nu am vrut să te schimbi ! Mi-ai cerut și tu să te modelez. Am refuzat. Nu vreau să îmi modelez partenerul de viață. Nu îmi doresc o papușă Pinochio în viață. Ți-am arătat, ce mă face fericită, ce mă face să plâng, ce mă face să sufăr. Ai simțit dorința , ți-a fost șoptită, ai trăit-o. Am susținut permanent că pentru mine relația de cuplu se compară cu primii pași. Susțin asta și acum! Fie înveți să funcționezi în doi așa cum ești , cum sunt, fără a schimba nimic unul la celălalt. Fie faci compromisuri de funcționare pe care eu nu le accept.

În momentele în care te auzeam spunându-mi ” M-ai văzut mai mult decât sunt ” sau ” Te-ai așteptat să fiu mai mult decât sunt” a fost dovada vie a faptului că eu eram prea mult pentru tine. Poate prea frumos să fie adevărat. Și poate de atunci în sinea ta s-a purta o lupta pentru a fii mai mult decât erai. Dar eu de ăla , de cât erai , de tine m-am îndrăgostit.

Dragostea are legile ei nescrise.

Anunțuri