Copiii văd în părinţi trecutul, părinţii văd în copii viitorul.
Anton S. Makarenko

Sunt mamă și sper ca băiatul meu, atunci când se va uita în trecut, să vadă educația primită, să vadă bunul-simt, încrederea acordată, siguranța, confortul, dar mai presus de toate să vadă un prieten.
Nu de mult l-am ținut la pieptu-mi pentru prima dată. Nu de mult m-a făcut să plâng de fericire, când simteam cum joacă fotbal în burtă-mi. Nu de mult m-a făcut să tresar la primele tentative de a sta în piciorușe.

Nu de mult …

Nu peste mult are să-mi spună că e îndragostit. Nu peste mult are să devină bărbat. Nu peste mult are să vrea să stea departe de mine și aproape de ceea ce-i dictează inima. Nu peste mult are să fie un adult.

Nu peste mult…

Nu peste mult timp o sa fiu nevoită să-l las în lumea lui, în viitorul lui. Să-l supraveghez de la distanța optimă pentru a-i fi alături când are nevoie de mine și pentru a mă bucura de toate momentele speciale din viața lui. Se spune că singura ușă ce nu are cheie este ușa sufletului. Poate e adevărat, poate nu! Însă știu că sufletului meu este însuși el, copilul meu.
Dragostea unui părinte este eternă și necondiționată. Ceea ce contează nu sunt intențiile părinților, ci modul în care ele sunt percepute. Copiii învață să ia decizii bune, luând decizii.

Se spune că cea mai eficientă educație pentru un copil constă în joaca lui cu lucruri frumoase. Poate de aceea se spune și că adulți fiind rămânem copiii atât timp cât știm să ne bucurăm de lucrurile mărunte.

Anunțuri