Etichete

,

Curând am primit ca temă de casă acest Chestionar .Mai exact mi-au fost adresate nişte întrebări la care nu ştiu cum să răspund. Nu ştiu pentru că nu am trăit acele vremuri ,nu poţi să trăieşti din poveştile oamenilor. Poţi doar să laşi mintea să îşi imagineze şi sufletu să simtă durerea, dar nu e acea durere simţită pe pielea mea. E de bun simţ să nu vorbeşti despre ce nu ştii cu adevărat.

Pot doar să fac un rezumat al discuţiilor mele cu părinţii , pot doar să pun în discuţie o aducere aminte ale acelor vremuri şi a ghinionului de a te fi născut în estul Europei.

Întotdeauna au existat clase sociale , unii au trăit mai bine şi alţii mai rău. Întotdeauna ne dorim mai mult , sperăm la mai bine şi credem în viitor. Întodeauna a existat partea bună şi partea proastă a problemelor.

Dacă înainte de’89 partea bună a fost sigurantă acum tocmai asta este partea proastă.

Atunci ai avut siguranţa unui loc de muncă şi a unui acoperiş deasupra capului , acum nu o mai ai. Tot în partea bună s-ar încadra şi faptul că atunci nu exista discriminarea după eticheta hainei. Culmea e că această discriminare se simte cel mai tare în rândurile profesorilor care nu reuşesc să ţină pasul cu moda , tocmai pentru că lefurile nu le permit asta.  Dacă atunci salariaţii unei intreprinderi primeau bonuri penru îmbrăcăminte pe care cumpărau uniformele şcolare * aşa cum au făcut parinţii meu , acum se pare că se vor inversa rolurile. Nu vreau să pun  prea mult în discuţie cozile interminabile , frigul din casă , lispa apei calde , cartelele de raţionalizare pentru alimente , lispa dreptului la opinie, întreruperea curentului electric , programul TV redus – şi acela era despre conducătorul iubit , interzicerea avortului- pentru care au murit sute de femei în condiţii precoce de întrerupere a sarcinii, interdicţia de a trece graniţa. Toate erau condiţii improprii pentru un stat civilizat. Persoanele nostalgice care rememorează anii , spun că era bine  că statul îţi oferea o casă şi un loc de muncă , că nu au murit de foame. Dar oare nu putem compara asta cu viaţa de puşcărie ? Nu te plouă , nu te ninge , ai de mâncare cu raţia şi mai ai şi sentimentul de siguranţă. Nimeni , nici un părinte care a ieşit în stradă atunci , nu a ieşit pentru a-şi destrăma familia. Nici unui nu se gândea atunci că , copii lor cu şcoală o să ajungă să plece din ţară să spele fundul străinilor pentru a supravieţui. Am ajuns la concluzia că democraţia a fost înţeleasă greşit tocmai de cei care au urmat la putere. Noi nu aveam de unde să ştim ce este atât timp cât nu a existat libertate. Ei au adus lumii la cunoştinţă o definiţie eronată a democraţiei tocmai pentru că nici ei nu ştiau ce este. Au avut doar libertatea de a face ce vor , la fel ca noi , doar că ce au vrut ei nu a fost în interesul populaţiei. Ce democraţie reala este într-o ţară săracă ? Democraţia muritorului de foame , care strigă ce-i trebuie pentru supravieţui?

Dacă atunci a fost – Toţi pentu unu şi unu pentru toţi în numele libertăţii. Acum e – Fiecare pentru sine pentru supravieţuire. Dacă atunci a fost o viaţă de câine pe lanţ , acum e o viaţă de câine liber ce mănâncă din gunoaie.

Chiar nu ştiu răspunsul la întrebări , dar ştiu că ..

Bogaţii vor rămâne bogaţi şi săracii săraci.

Anunțuri