Etichete

, , ,

Ne place iubirea , zâmbim când vedem pe stradă doi îndrăgostiţi , ne bucurăm de fericirea lor şi undeva în sufletul nostru există o dorinţă de a trăi şi noi aşa ceva , sau dorinţa ca ceea ce vedem să dureze cât mai mult , asta poate pentru că şi noi am iubit şi totul a luat sfârşit. În orice caz , ne place să vedem cum iubirea transformă oamenii maturi în copii. Dar când întâlnim pe cineva care iubeşte şi este pierdut în trecut şi pentru care fiecare lacrimă este picatura în oceanul speranţei parcă ne dorim să facem ceva . Normal că la dat sfaturi cu toţii suntem buni , este o vorbă , teoria ca teoria dar practica ne omoară. L-am cunoscut pe el , sau mai bine zis i-am cunoscut sufletul , acel suflet pierdut care tânjea după ea , care zilnic îmi zicea că îi este dor , dor de ea , de zâmbetul ei , de mirosul pielii ei , de ochii ei , de ea . Mi-a povestit despre relaţia lor şi sfatul meu atunci a fost ..Uită , treci peste, trăieşte viaţa că e scurtă ! L-am sfătuit să se bucure de alte femei care îi ies în cale şi să o dea uitării. Mă călca pe nervi pentru că vedeam că nu vrea , că e dispus să lupte , să o recucerească cu orice preţ , indiferent de căt timp era să se poarte această luptă. Am zis pass , nici o şansă ! până cand , în una din zile mi-a trimis pe mail o scrisoare , scrisoare pentru ea , ea care nu făcea nimic altceva decât să-l acuze că este vinovat de situaţia cu care ei se confruntau.

Am şters câteva rânduri din scrisoare din motive obiective , şi am acordul lui în ceea ce priveşte aşezarea acestor rânduri în acest loc …

„Letters to Juliet…

 As incepe prin a spune :

E foarte urat cand dai vina pe lucruri, cum ar fi munca, ca nu poti merge impreuna cu sotul tau la un eveniment.. sau mai bine spus nu e corect cum abordezi lucrurile, ca nu le masori cu acceasi unitate de masura.. ar trebui sa dai vina pe munca si cand trebuie sa mergi la salsa/dansuri ca nu ai timp de ele.Poate trebuia sa te gandesti mai bine inainte de a refuza sa ma insotesti (sau de a ne afisa in public) ca poti da drumu la discutii in mintea unor oameni, care vor fi prezenti la eveniment. Nu cred ca trebuie sa dezvolt mai mult pe subiectul asta, esti fata inteligenta si stii unde bat..Acum un subiect ce as vrea sa il dezvolt un pic mai pe larg ar fi „NOI” , noi ca alea doua suflete pereche ce s-au unit sub unul singur, noi ca persoanele alea doua ce au pornit pe acelasi drum.. Prin plecarea asta pentru ati da seama ce se intampla nu ar trebui sa apara nici un fel de influente din alte medii.As vrea sa continui prin ati aduce aminte diverse lucruri care acum nu cred ca poti sa le vezi, cum ar fi faptul ca tu imi spui ca nu stii daca eu te-am iubit sau ti-am oferit dragoste.. Ma intreb cine era acolo cand nu iti era bine, cand ti se facea rau.. cine se speria cand cadeai asa inerta, cine statea langa tine si te mangaia, iti stergea saliva si incerca sa te aduca la simtiri?Da, cu siguranta ca am gresit, nu am negat niciodata asta.. dar aduti aminte ca ti-am mai spus lucrul asta ca veneau zilele dupa 2-3 sapatamani cand ma gandeam cand o sa vina, cat mai dureaza pana te enervezi.Da e tot vina mea ca nu am reusit sa gestionez lucrurile, ca nu am stiut sa anticipez si sa te scot undeva fie el si parcul ala, sa incerc sa te fac sa te destinzi, sa-ti eliberezi altfel nervii/stresul acumulat si am stat asa poate complacut.

Sunt lucruri care nu le vezi si oare asta nu era dragoste? Oare tu chiar crezi ca eu nu sufeream in adancul sufletului pentru starea ta? Crezi ca nu incercam sa gasesc solutii sa iesim din criza asta? Cautam, dar n-am avut curaj sa fac multe si stii ca ti-am spus in repetate randuri ca simt de foarte multe ori frica atunci cand trebuie sa iau o decizie, sa fac ceva..

Am sa ma repet, imi asum toata vina pentru ce continui sa reprosezi din trecut.. nu am sa dau niciodata vina pe tine.. singurele mele reprosuri sunt legate de trecutul apropiat.Devine un cliseu in a spune ca probabil mai sunt multe de zis… dar mintea nu-mi da voie, ii place sa imi tina gandurile amestecate si aruncate prin toate colt.

                               Cu drag si multa afectiune,

                                                    Sotul tau”

Pe mine personal m-au impresionat aceste rânduri , poate pentru că stiu mai multe despe el , despre ei , despre acel noi care a fost , toate astea m-au făcut să încerc să-l ajut , să încercăm impreună să o recucerească , şi mai presus de toate să-l fac pe el să prindă încredere în forţele proprii. Am zis eu odată , că am impresia că am gresit când mi-am ales profesia , poate chiar aşa este , dar asta nu are importanţă acum , ce este important pentru mine acum este că eu sincer zâmbesc. De ce o fac? Pentru că  e atât de uşor să vorbeşti cu oamenii şi e atât de uşor să-i faci să îşi deschidă sufletul. În clipa în care am realizat că el nu vrea să renunţe , l-am rugat să-mi dea un id de al ei , şi am intrat cu ea în vorbă fără să ştie care este scopul meu , singurul lucru pe care l-am făcut a fost să o întreb de prima iubire , de primul sărut , şi aşa cred eu că am redeschis o uşă a odăii în care zăceau amintiri ale acelui Noi unde erau amintirile frumoase , în care nu au existat reproşuri. Odată ce am văzut că acolo există sentimente îngropate în orgoliu şi mândrie , nu am făcut nimic altceva decît să o rog să se întâlnească cu el , să fie prima lor întâlnire , să fie un nou început. A avut loc şi întâlnirea , şi vorbele ei au fost ..”Mi-am dat seama că nu vreau să-l pierd.”

E atât se simplu să asculţi şi totuşi atât de complicat să dai sfatul care trebuie , să preconizezi fiecare mişcare ce urmează astfel în cât să nu dai greşi , să asculţi fiecare parte ce are de zis , dar să fi neutru , să încerci să schimbi ceva de ambele părţi doar pentru că vezi că există iubire şi în stânga şi în dreapta . Acum sper , doar sper că am să fac ceea ce trebuie pentru ei , pentru dragostea lor . Sincer nu am ce căuta în ecuaţie , dar el trebuie să găsească acea încredere în sine , şi ea să vadă asta . Oare el merită a doua şansă? De ce toţi realizăm pierderea când poate e prea târziu? De ce uneori trebuie să existe cineva care să te impingă de la spate? De ce ne pierdem curajul şi încrederea? De ce ne lăsăm conduşi de gramul de ură şi nu vedem tona de sentimente? 

Parcă e prea mult ..De ce? 

Oricum , eu am să încerc mai departe să schimb ceva pentru dragostea lor , indiferent cît timp o sa-mi ia asta , dacă am să reuşesc , nu e timp pierdut şi o să fac asta pentru că ştiu că lor nu le lipseşte decât un moment ca acesta …

şi până acolo mai e un pas .

Anunțuri