Zorii diminetii se strecurau incet printre crengile copacilor, maini intinse spre cer, culegand grabite raze de soare …; ea inca dormea …; privirea lui urmari indelung linia gatului coborand spre umarul ei alb …; o poezie, un portativ ascunzandu-si secretele sub matasea alba a cearceafului …; se imbraca rapid si iesi fara zgomot pe usa …; ciorovaiala unor vrabiute pe, pervaz intrerupsera somnul ei …; uff, zapacitelor, nu putea-ti veni mai tarziu! zise ea botosindu-se; vrand-nevrand, se dadu jos din pat cu pleoapele inca grele, tarsaindu-si papucii spre baie …; si totusi! ceva nu era in ordine; in mod sigur! sentimentul nu o parasi pana in fata oglinzii …; un zambet fericit, luminos, ii creiona magic chipul oglindit …; ochii alungara intr-o clipa ultimii norisori roz ai noptii, deschizandu-se larg …; ce-am facut aseara! pai, eram in parc, asaa, si apoi era el …, aaa, nu-nu-nu, am visat! sau, nu! atunci, unde-i el! si uite asa continua, trecand in revista clipele noptii trecute, ganditoare, apasand-si usor buzele cu degetul aratator …; bine dispusa se indrepta spre bucatarie …; mirosul cafelei o facu sa clipeasca repetitiv, iar vederea aranjamentului de pe masuta, ei bine, o lasa cu gura cascata …; un buchet mare de ghiocei ce se revarsa peste marginea unui pahar pe post de vaza, serviciul de ceai, canuta de lapte, o farfuria cu paine prajita, unt, miere si un ou fiert …; ulterior il vazu si pe el, rezemat, zambind, privind …; da, privind-o pe ea in camasuta ei glossy din satin negru si dantela, usor ciufulita, cu expresia de uimire intiparita pe fata …; ea, se imbujora, uitand ce vroia sa spuna …; ochii insa spuneau totul …; amintirile noptii, nu erau un vis! detaliile ii reveneau in minte ca apa unui izvor de munte …; saruturile, imbratisarile, cuvintele descatusate, iesind la lumina, ore pline de vorbe, de mangaieri, de saruturi …; camasuta ei nu putea ascunde freamatul ce-i cuprinse trupul …; il saruta apasat apoi isi lasa capul pe pieptul lui cuprinzand-ul strans in brate …

Anunțuri