Pornind de la concluziile basmului  „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte ”  in care remarcam la final ca moartea personificata il intampina pe eroului din poveste cu vorbele ” Bine ai venit ,ca de mai intarziai  si eu ma prapadeam !” realizam ca nimic nu dureaza vesnic , ca totul este efemer , si ca , pana si moartea are un sfarsit .  Toti ne dorim ca acel sfarsit sa fie cat mai departe , toti cei tineri , cei care avem un scop in viata , un obiectiv de atins , o iubire de impartasit . Sunt insa batranii care asteapta sa vina moartea pe la ei , nu vor sa fie un chin , nu vor sa fie povara celor de langa ei . Moartea nu vine sa bata la usa si sa ne intrebe daca vrem sa mergem sau inca mai stam . Ea doar vine . Prea multa lume este preocupata de ce se intampla dincolo de moarte . Mai bine o lasam sa vina singura ,  cel mai bun mod de a ne pregati pentru ea este sa traim . Altfel , cand suntem vii vrem sa stim ce este moartea , cand vom fi morti o sa ne fie dor de viata . Oricum  se zice ca in clipa in care mori nu iei NIMIC cu tine , dar de fapt iei TOTUL ALTUIA.

Cu totii am pierdut pe cineva drag , cu totii am stat la capatai si am plans . Am plans de propria mila , ca am fost doi pe un drum si acum am ramas singuri si pierduti . Despartirea fizica de persoana draga nu atrage de la sine si stergerea sentimentelor . Uimitor este ca iubirea se simte , si odata ce nu mai ai acei ochi cristalini in care sa te uiti cand vrei sa-ti arati iubirea , acest sentiment se amplifica , nu este nevoie de prezenta cuiva pentru a putea iubi . Pentru persoana indoliata lucrurile nu vor mai fi niciodata cum au fost . La inceput traieste un soc emotional , dupa care urmeaza perioada de negare apoi una de intrebari fara raspuns la un simpul ” De ce mie ?” nu gasesti raspunsul , si nu de putine ori urmeaza perioada in care alergi in intuneric . Ai dreptul sa suferi , ai dreptul sa plangi , ai dreptul sa te descarci , dar nu ai dreptul sa fugi . Toata lumea vine si zice ” Stiu prin ce treci ..” eu zic ca nu stie nimeni nimic , fiecare pierdem pe cineva drag in lupta cu moartea , dar nu pentru fiecare sentimentele sunt la fel , nu fiecare piredem aceeasi cantitate si calitate a sufletului .  Fiecare suflet gusta moartea . Cu asta suntem datori , insa cei care raman trebuie sa mearga mai departe . Sa isi descarce sufletul , sa nu-l piarda undeva in trecut , sa nu fuga de trecut , sa nu arunce amintirile , sa nu se elibersez de ce a fost . Sa infrunte viitorul . Ramane un gol , un gol imens dar pe care timpul va avea grija sa-l umple , nu va mai fi la fel de plin acel gol  dar nici gol nu va sta .  Moartea este de fapt o poteca , una pe care nu a umblat nimeni inaintea ta  un drum de intrare intr-o alta poveste secreta . Variantele povestii de dincolo de poarta sunt multiple , dar cel mai adesea se zice ca mergem intr-o noua viata , sau ca mergem catre o lumina , dar dincolo de moarte exista un viitor . Si daca este asa  e foarte bine , este un nou inceput in explorarea necunoscutului.  Si pana la urma ma intreb de ce ma tem mai mult , de moarte sau de viata ?  Degeaba am curaj daca imi este frica ! Curajul nu este opusul fricii , pentru ca nu se exclud una pe cealalta .  Fuga nu este o solutie . Nici fuga de moarte si nici cea de viata .  Sunt unii care fug de viata , care se tem sa infrunte problemele vietii si aleg sa se sinucida . Altii sunt vii fizic dar sunt morti pe interior . Fug de realitate si nu voi sa o confrunte . E usor sa zici ” Nu da bir cu fugiti  stai si lupta ”  e mai greu sa-l ajuti sa lupte , e greu sa te accepte ca partener in lupta , pentru ca o considera lupta lui si nu ai ce cauta acolo .  Uneori pune-ti intrebarea ” Asa vor sa ma vada ei de acolo de unde sunt ?  Astea sunt amintirile trecutului ? De fiecare data cand ma gandesc in trecut , ea , el , ei , cei dragi mie , trebuie sa ma vada plangand ?

Am pornit de la un final de poveste pentru un nou inceput !

Anunțuri