Se spune ca in viata trebuie sa construiesti o casa,sau sa sadesti un pom daca vrei sa ramana ceva in urma ta. si totusi azi vedem din ce in ce mai des , ca lucrurile se inverseaza .Azi vedem din ce in ce mai multe camine distruse , pomii rasaditi in suflete sunt taiati fara mila , si distrugem tot , arucam tot si nu intoarcem capul inapoi sa vedem ca am lasat in urma , nu ne pasa de suferinta ce ramane in spatele nostru . Uneori nevoia materiala te impinge sa cauti un loc de munca in afara tarii , sa pleci si sa lasi acasa pe cineva drag si totul se schimba ,  alteori la un pas de casa spontaneitatea prosteasca te face sa dai cu piciorul in tot ce ai cladit pana atunci . In acele momente parca nu se realizeaza gravitatea faptelor , dar vine o vreme cand zici ”Ce-am avut si ce am pierdut ”  Cu putin noroc unii reusesc sa cladeasca si sa sadeasca iar , dar cei mai multi ajung la o varsta,  la care un nor negru de cenusa  se asterne in sufletul lor si incep sa apara regretele , sa se invinovateasca ca nu au apreciat ceea ca a fost odata …. nimic nu ajunge sa-ti hraneasca sufletul . Uneori o adiere de vant incepe sa scuture norul de cenusa si ei incep sa se murdareasca , cauta sa fuga sa nu-i vada nimeni , vor sa se ascunda de rusine . Cand te plimbi linistit pe aleea din parc si incepe iar vantul sa-si faca de cap si sa zapaceasca norul de cenusa  nu mai vrei sa fugi , vrei sa te poti bucura de liniste si te asezi pe o banca si nu-ti pasa de nimic . Te simti pierdut si ai impresia ca esti un strain in lume , pana cand …trece pe langa tine o persoana murdatita cu cenusa norului ei , in tot acest ” intuneric ” ai impresia ca in sfarsit cineva vorbeste aceeasi limba cu tine , suferinta , apropierea , descarcarea sufletului  face ca acei nori sa dispara ,o raza de soare se arata pe cer …si totusi Ce las in urma mea ? este mai bine sa ne punem aceasta intrebare inainte 

Anunțuri